NoIQ - Fără cuvinte

Repaus

nospam@example.com (Martin Zick) — Sat, 17 Jul 2010 08:56:15 +0200

În limba tibetană nu avem un cuvânt echivalent pentru "şomaj". (...) În societatea tibetană tradiţională oamenii erau în cea mai mare parte fermieri, păstori sau comercianţi. Ideea unui program de lucru pur şi simplu nu exista.

Dalai Lama (& Howard C. Cuttler) – Arta fericirii (la locul de muncă)

Şi totuşi...

nospam@example.com (Martin Zick) — Wed, 28 Apr 2010 08:59:38 +0200

sunt miliarde de persoane de care noi ar trebui să ne interesăm, şi de care presa ar trebui să vorbească mai mult, nu numai pentru că mii de concetăţeni ai noştri construiesc împreună cu ei ceva, dar şi fiindcă de creşterea şi de criza lor depinde viitorul societăţii noastre.
Aceasta este o invitaţie, atât pentru presă cât şi pentru lumea politică, de a privi mai mult spre lume şi mai puţin în oglindă.

Umberto Eco - Despre presă

Mâna invizibilă şi distribuţia echitabilă, Malthus şi foametea, Premiul Nobel pentru teoria jocurilor, coada ursului etc.

nospam@example.com (Martin Zick) — Sun, 14 Mar 2010 06:10:44 +0100

Populaţia globului: 6 831 595 xxx (numărătoare continuă)

Tone de alimente produse în primele 72 de zile ale acestui an: 1 040 000 0000 (Aproximativ 2,1 kg pe zi pentru fiecare om.)

Oameni subnutriţi: 1 022 695 xxx

Oameni supraponderali: 1 147 394 xxx

Oameni obezi: 341 476 xxx

Statisticile de la worldometers

Grădiniţa globală

nospam@example.com (Martin Zick) — Fri, 12 Mar 2010 07:53:54 +0100

Cel mai grav aspect al globalizării este, poate, infantilizarea omenirii – „grădiniţa globală” plină de jucării şi dispozitive ingenioase, de prăjituri şi acadele.

Amos Oz – Cum să lecuieşti un fanatic

1946

nospam@example.com (Martin Zick) — Wed, 10 Mar 2010 09:28:51 +0100

Este limpede că declinul unei limbi are cauze principale de natură politică şi economică; nu e provocat doar de proasta influenţă a unui scriitor sau a altuia. Dar un efect poate deveni cauză, întărind cauza originală şi producând acelaşi efect într-o formă intensificată, şi aşa mai departe, la nesfârşit. Un om se poate apuca de băutură pentru că se consideră un ratat, ratându-se apoi definitiv pentru că bea. Acelaşi lucru se întâmplă cu limba engleză. Devine mai urâtă şi mai imprecisă pentru că gândurile noastre sunt prosteşti, dar neglijenţa din limba noastră face ca gândurile prosteşti să ne vină mai uşor.

George Orwell - Politica şi limba engleză

Omul cel crud

nospam@example.com (Martin Zick) — Wed, 03 Mar 2010 19:18:47 +0100

Unui prieten şi coleg foarte drag inimii mele, minunatul romancier israelian Sammy Michael, i s-a întâmplat odată ceea ce ni se întâmplă din când în când unora dintre scriitori, o călătorie foarte lungă cu maşina până în alt oraş, cu un şofer care i-a ţinut predica obişnuită despre necesitatea absolută ca noi, evreii, să-i ştergem pe arabi de pe faţa pământului. Sammy l-a ascultat şi, în loc să ţipe – „Vai, ce om îngrozitor! Sunteţi nazist, fascist?” –, s-a hotărât să procedeze altfel. L-a întrebat: „Şi cine credeţi că ar trebui să-i omoare pe arabi?” Şoferul a zis: „Ce vreţi să spuneţi? Noi! Evreii israelieni! Trebuie! Nu avem de ales, uitaţi-vă numai ce ne fac în fiecare zi!” „Dar cine anume credeţi că ar trebui să facă asta? Poliţia? Sau armata? Sau poate pompierii? Sau echipele medicale? Cine să o facă?” Şoferul s-a scărpinat în cap şi a răspuns: „Cred că sarcina ar trebui să se împartă egal între noi toţi; fiecare dintre noi ar trebui să ucidă câţiva dintre ei.” Sammy Michael, jucându-şi în continuare rolul, i-a zis: „Bine, să spunem că vi se repartizează un anumit bloc din oraşul în care v-aţi născut, Haifa, şi bateţi la toate uşile, sau sunaţi, întrebând: «Scuzaţi-mă, domnule sau doamnă, sunteţi cumva arab/arăboaică?» Dacă răspunsul e «da», îl/o împuşcaţi. Apoi, când aţi terminat de verificat apartamentele şi sunteţi pe cale să plecaţi spre casă, chiar când vă întoarceţi spre ieşire, auziţi undeva, la etajul patru al blocului de care vă ocupaţi, plânsetul unui sugar. Vă întoarceţi şi îl împuşcaţi pe bebeluş? Da sau nu?” A urmat un moment de tăcere, după care şoferul i-a spus lui Sammy Michael: „Sunteţi un om foarte crud, să ştiţi.”

Amos Oz – Cum să lecuieşti un fanatic

~~~

nospam@example.com (Martin Zick) — Fri, 26 Feb 2010 06:35:18 +0100

Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot?

Luca 12:25

Analismul politic

nospam@example.com (Martin Zick) — Wed, 03 Feb 2010 03:11:53 +0100

Povestea lui Kurosawa despre originile statului se petrece şi azi în Africa, unde bandele de oameni înarmaţi pun mâna pe putere - ceea ce înseamnă că anexează vistieria naţională şi mecanismele de impozitare a populaţiei -, îşi lichidează rivalii şi proclamă Anul Unu. Deşi aceste bande militare nu sunt de obicei mai mari sau mai puternice decât bandele crimei organizate din Asia ori Europa Răsăriteană, activităţile lor sunt prezentate respectuos în media - chiar şi în media occidentală - la rubrica politică (din lumea întreagă) mai curând decât la cea consacrată crimelor.

J.M. Coetzee - Jurnalul unui an prost

Moda şi obişnuinţa

nospam@example.com (Martin Zick) — Tue, 19 Jan 2010 06:04:52 +0100

Probabil că nu există nicio formă exterioară, indiferent cât ar fi de fantastică sau de absurdă, cu care obişnuinţa să nu ne împace sau pe care moda să nu ne-o facă plăcută chiar.

Adam Smith – Teoria sentimentelor morale

Când stupul înlocuieşte societatea

nospam@example.com (Martin Zick) — Sun, 10 Jan 2010 07:56:06 +0100

Într-un stup nu există prea multă diviziune a muncii. Nu există specialişti, deţinători ai unor abilităţi separate (şi rare), nici resurse a căror sarcină este aceea de a permite altor unităţi să-şi îndeplinească sarcinile ori de a le face capabile de asta. Se aşteaptă ca fiecare unitate să fie un joker care posedă un set complet de instrumente şi abilităţi necesare pentru îndeplinirea sarcinii. Într-un stup nu există complementaritate, iar schimbul de servicii este redus sau inexistent – nu există decât proximitate fizică şi mişcare coordonată cu aproximaţie. În cazul oamenilor, unităţi care simt şi gândesc, confortul traiului în stup vine din siguranţa dată de număr – din convingerea că direcţia de acţiune trebuie să fi fost aleasă cum trebuie, de vreme ce un număr impresionant de oameni o urmează; din presupunerea că atât de mulţi oameni care simt, gândesc şi aleg liber nu pot fi păcăliţi toţi odată.

Zygmunt Baumann – Are etica vreo şansă într-o lume a consumatorilor?