Glagorie

Considerăm adesea compasiunea ca pe ceva orientat spre cei care au o situaţie mult mai proastă decât noi, cei nefericiţi care sunt săraci sau trec prin situaţii grele. Desigur, în astfel de cazuri compasiunea este o reacţie cât se poate de adecvată. Dar adesea simţim că, dacă cineva e mai înstărit, mai cunoscut decât noi – ori se bucură de situaţii mai fericite –, nu este un obiect potrivit pentru compasiunea noastră. Compasiunea seacă şi, în locul ei, se poate manifesta gelozia. Dar, dacă privim mai atent, indiferent cât de bogat sau de celebru este acel om, rămâne o fiinţă umană, ca şi noi, supus schimbărilor vieţii, îmbătrânirii, bolii, pierderii ş.a.m.d. Chiar dacă acest lucru nu este foarte vizibil, mai devreme sau mai târziu acel om va avea de suferit. Este demn de compasiune, pentru că este doar o altă fiinţă umană. Acest lucru are legătură în special cu locul de muncă, unde oamenii intră adesea în conflict cu superiorii, dar simt invidie, teamă şi ostilitate în loc să se gândească la şefi ca la nişte fiinţe umane, la fel de vrednice de compasiune ca oricine altcineva.

Dalai Lama (& Howard C. Cuttler) – Arta fericirii (la locul de muncă)

Ceea ce îmi este accesibil prin intermediul banilor, ceea ce eu pot plăti, adică ceea ce pot cumpăra banii, toate acestea sunt eu însumi, posesorul banilor. Cât de mare e puterea banilor, atât de mare e şi puterea mea. Calităţile banilor sunt calităţi şi forţe esenţiale ale mele, posesorul lor. Ceea ce sunt şi pot eu nu este nicidecum determinat de individualitatea mea. Eu sunt urât, dar îmi pot cumpăra cea mai frumoasă femeie. Aşadar, nu sunt urât, căci banii anihilează efectul urâţeniei, puterea ei respingătoare. Ca individ sunt olog, însă banii îmi procură 24 de picioare; înseamnă că nu sunt olog. Sunt rău, necinstit, lipsit de scrupule, stupid, însă banul este respectat, deci şi posesorul lui e bun; în plus, banii mă scutesc de osteneala de a fi necinstit; prin urmare, sunt presupus a fi cinstit. Eu sunt lipsit de spirit, însă, banii fiind adevăratul spirit al tuturor lucrurilor, cum ar putea posesorul lor să fie lipsit de spirit? Şi apoi, el îşi poate cumpăra oameni de spirit, iar cel ce are putere asupra oamenilor de spirit nu are oare mai mult spirit?

Karl Marx - Manuscrise economico-filosofice [1844]

Un om mut nu numai că nu a dovedit niciodată că poate să tacă, dar lui îi şi lipseşte orice posibilitate de a dovedi aşa ceva. Şi cineva căruia, prin natura sa, nu îi stă în obicei să vorbească arată tot atât de puţin precum cel mut că tace şi că poate să tacă. Cine nu spune niciodată nimic nici nu poate să tacă la un moment dat.

Martin Heidegger - Fiinţă şi timp

Nebunul este ridicat la dregătorii înalte, iar cei vrednici stau în locuri de jos.

Ecclesiastul 10:6

Înainte de a vorbi, omul trebuie să asculte din nou glasul fiinţei, cu riscul ca sub semnul acestui glas exigent să aibă puţin sau rar ceva de spus.

Martin Heidegger - Scrisoare despre "umanism"

…omul moare şi datorită deprinderii, adică atunci când s-a obişnuit deplin cu viaţa, când a devenit sufleteşte şi trupeşte obtuz şi a dispărut opoziţia între conştiinţa subiectivă şi activitatea spirituală, căci activ este omul numai în măsura în care el are încă ceva de atins, şi voieşte să se producă şi să se afirme în raport cu acest ţel. Când lucrul acesta a fost îndeplinit, pulsul vieţii scade şi activitatea dispare, iar lipsa de interes care urmează îndată înseamnă moarte spirituală sau fizică.

G.W.F. Hegel – Principiile filosofiei dreptului

În mod ideal, etica este un cod legislativ care prescrie comportamentul corect în mod „universal”, adică pentru toţi oamenii din toate timpurile – unul care deosebeşte binele de rău definitiv şi pentru toată lumea. Tocmai de aceea emiterea prescripţiilor etice trebuie să fie sarcina unor oameni deosebiţi, ca filosofii, educatorii şi predicatorii. Acest lucru pune astfel de oameni deosebiţi – experţii în etică – într-o poziţie de autoritate asupra oamenilor obişnuiţi, care continuă să acţioneze aplicând regulile de aur la care aderă (uneori fără a fi în stare să spună răspicat care sunt acele reguli).

Zygmunt Bauman – Moralitatea fără etică

Orice aţi face, lucraţi din toată inima, ca pentru Domnul, şi nu ca pentru oameni.

Coloseni 3.23

E vădit – zise el – că fărădelegea pe ascuns, cu uşurinţă, se strecoară.
Da – am zis eu –, ea se naşte ca în joacă şi pare că este nevătămătoare.
Nici nu vatămă nimic altceva – spuse – decât că, puţin câte puţin cuibărindu-se în om, tot picură uşor în caractere şi în îndeletnicirile oamenilor. Apoi, de aici, răsare mai mare, în relaţiile dintre oameni, iar de la acestea, păşeşte sfruntată către legi şi orânduirea statului, până ce, într-un sfârşit, ea ar răsturna totul, atât în viaţa fiecăruia, cât şi în cea a obştii.

Platon - Republica

Îmi pare rău, dar nu sunt futurolog. Futurologia este o ştiinţă foarte academică, ea se referă la un obiect care nu numai că nu există, dar nici nu va putea exista vreodată, întrucât viitorul nu poate exista câtă vreme rămâne viitor şi nu devine prezent. Gândiţi-vă numai la profeţii actuali – de exemplu, la acei economişti, oameni competenţi şi inteligenţi – şi la prezicerile lor, care sunt adesea bune de aruncat la gunoi după numai un an.

Leszek Kolakowski, intervievat de Constantin von Barloewen (volumul Cartea cunoaşterilor. Conversaţii cu marile spirite ale vremurilor noastre)