Stultitia major

din producţiile traducătorilor, redactorilor şi corectorilor (este răspundere în mod solidar!), de la două "mari" case editoriale din România:
- "roman criminal" (în loc de germanul krimi-roman, care înseamnă... "roman poliţist"); termenul apare de zece ori într-o carte (altfel minunată, chit că cei care au îngrijit-o au făcut o traducere înţesată de barbarii şi anacolute), şi niciunul dintre cei şase ochi nu a zărit nimic nelalocul lui;
- "strămoşi ancestrali" (termen repetat cu îndârjire cam tot la două pagini, într-un capitol întreg); no comment!

...coliziunea dintre societăţile avansate din Lumea Veche şi societăţile din Lumea Nouă a început brusc în 1492, când Cristofor Columb a "descoperit" insulele Caraibe, dens populate de nativi americani.

Jared Diamond - Guns, Germs, and Steels

"Cu un mix de nostalgie şi ironie, autorul recupera şi proiecta un comunism personal, privat, intim legat de vîrstele biografice la care îl trăise. Această perspectivă atît de omenească, remarcabil modulată printr-o stilistică şi o „dialectică“ de uz propriu, intra în coliziune cu perspectiva cealaltă, distanţată şi delocalizată..."

"În schimb, valorile occidentale sînt privite cu mefienţă, într-un discurs suspicios, sau caricate, într-unul parodic."

"Ne-am întors, iată, la o limbă a comerţului, aici subteran, dar săpînd mai adînc decît disidenţii, ulterior ieşit la suprafaţă şi structurînd ca o piaţă, în viziunea autorului, spaţiul conştiinţei libere."

"Să reluăm o secvenţă de mai sus: «speculanţii (aşa cum îi numeam noi) sau bişniţarii (aşa cum le zice aici)». «Le zice aici»: formulare impersonală şi o Românie care nu merită prea multă atenţie. E mică rău. «Îi numeam noi»: formulare la persoana I plural, aproape oficială, şi destul de ameninţătoare fără imperfectul nostalgic al marii Uniuni Sovietice..."

Şi finalul apoteotic, paradoxal-năucitor:

"Citind cu atenţie această carte ambiţioasă, însă dezamăgitoare (lăudată febril de cîţiva comentatori anume pentru atitudinea ei critică), realizezi că ereticii pozitivaţi de autor şi plasaţi în titlu sînt mai degrabă ai Imperiului defunct decît împotriva lui."

Sublinierile îmi aparţin. Rar am văzut într-o singură scremere de articlier atâta rea-voinţă, ignoranţă şi gândire lemnoasă, mustind de intricaţii care frizează anacolutul şi de preţiozităţi futile sau chiar ilariante.

Daniel Cristea-Enache despre Ultimii eretici ai Imperiului (Vasile Ernu)

Bernard-Henri Lévy a scris o nouă carte: De la guerre en philosophie. Până aici nimic straniu. Încercând să se certe cu titanii, pigmeul îl ia la înjurături pe Kant, întărindu-şi afirmaţiile cu citate (la mâna a doua) din aparent obscurul filosof Jean-Baptiste Botul. Care filosof este invenţia unui jurnalist francez.

Epilog. Pigmeluţul alintat BHL (un soi de Oreste al filosofiei, cu audienţă ceva mai largă) apare la televizor. Şi spune (apud Times online): „Jos pălăria pentru acest inventat dar mai mult decât real Kant, al cărui portret, fie el semnat de Botul, Pages sau John Smith, pare să fie în armonie cu ideea mea despre un Kant chinuit de demoni mai puţin teoretici decât păreau.”
[Tradus în limbaj politikos a la Little Britain: „Tocmai treceam pe strada X, când uşa din dreapta s-a deschis şi, din cauza vitezei pe care o aveam, o femeie de condiţie îndoielnică mi-a căzut în maşină. Nu e adevărat că era de plastic, şi ce dacă, era mai reală decât una reală, dar cu totul accidental m-am aplecat să schimb postul şi atunci o anumită parte a corpului meu a alunecat într-o anumită parte a corpului ei. Aşa că nu este vorba de relaţii amoroase, cum a scris presa.”]

O singură privire aruncată privirii iubitului care-şi priveşte iubita ne e de-ajuns pentru a constata că privirea lui e goală şi că el însuşi e, cum bine se spune, „răpit”. Tot ce fusese odinioară spirit într-însul, inteligenţă, luciditate, curiozitate şi prudenţă a dispărut fără urmă. Ceea ce rămâne este, ca în privirea celui transfigurat de presupusa prezenţă a divinităţii, expresia celei mai curate nerozii. De altfel, acest fenomen al tâmpirii prin iubire nu se limitează în niciun caz la dimensiunea sexuală. Îl regăsim în aceeaşi doză şi în dragostea oarbă a părinţilor faţă de copiii lor nereuşiţi, în dragostea spirituală a călugăriţelor faţă de mirele lor ceresc – ca să nu mai vorbim de iubirea cvasireligioasă a supuşilor pentru patrie sau pentru conducătorul iubit.

Patrick Süskind – Despre iubire şi moarte

Preşedintele Consiliului este omul-cheie în funcţionarea Consiliului. El este cel care prezidă Consiliul.

Din regulamentul unei organizaţii de oameni „inteligenţi”

Cam prin 2050, sub presiunea exigenţelor pieţei şi graţie unor noi mijloace tehnologice, lumea se va organiza în jurul unei pieţe devenite planetare, fără construcţii statale. Va începe atunci ceea ce numesc eu hiperimperiul, un sistem de deconstrucţie a serviciilor publice, apoi a democraţiei şi, în sfârşit, a statelor şi naţiunilor.

Jacques Attali – Scurtă istorie a viitorului

Pentru Maxim această concepţie conducea la o extindere a ceea ce Philip Sherrard numea conceptul patristic grec de „universalitate a întrupării..."

Christopher Knight - Dumnezeul naturii

NB: Maxim [Mărturisitorul] a trăit în sec. VI, Sherrard în sec. XX.

„Referire la celebra farsă a Beatles-ilor, care au înscenat în albumul Abbey Road moartea ficţională a lui Paul McCartney…”

Notă explicativă în Jeffrey Eugenides – Sinuciderea fecioarelor

Pe bulevard, între Unirii şi Universitate, un afiş gigantic de sensibilizare a "păgânilor". Alături de un citat biblic, tronează unul din...:

"Mementto mori" (Mihai Eminescu)
[da, cu doi "t"]