NoIQ

Dacă toate celelalte culori, chiar şi roşul, mi se par uimitor de prosteşti, de ce să nu prefer violetul?

Venedikt Erofeev - Jurnalul unui psihopat

Şi pe când Iisus vorbea, un fariseu Îl ruga să prânzească la el; şi, intrând, a şezut la masă. Iar fariseul s-a mirat văzând că El nu S-a spălat înainte de masă. Şi Domnul a zis către el: Acum, voi fariseilor, curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de răpire şi de viclenie. Nebunilor! Oare cel ce a făcut partea din afară n-a făcut şi partea dinăuntru?

Luca 11:37-40

Asta sparge ochii: Strada Pacienţei, a Sapienţei şi a Segmentului, a Inocenţei şi a Glucozei, Fundătura Osiris şi Fundătura Gheţarului - ăsta e Mitică în delir cultural.

Paul Zarifopol - Sat şi mahala

La apusul soarelui, când Artamonovii treceau râul prin vad, înşiraţi unul după altul, ca gâştele, cu bătrânul în frunte, şi când umbrele lor se aşterneau peste apa verzuie, Pomialov arăta cu mâna spre ei:
- Ia uitaţi-vă, uitaţi-vă ce umbră are cocoşatul!
Şi toţi se minunau că umbra lui Nikita, care venea al treilea la rând, era neobişnuit de tremurătoare, şi parcă mai grea decât umbrele lungi ale fraţilor săi. O dată, după o ploaie mare, râul crescu şi cocoşatul, fie că se împiedică de vreo buruiană de apă, fie că făcu un pas greşit şi călcă în vreo bulboană, dispăru sub valuri.
Toţi privitorii de pe mal izbucniră în râs, satisfăcuţi. Numai Olguşka Orlova, o fată de treisprezece ani, fiica ceasornicarului beţiv, ţipă jalni:
- Săriţi, că se îneacă!
Coneva o plesni peste ceafă:
- Nu urla de pomană!

Maxim Gorki - Întreprinderile Artamonov

Jean-Ignac-Isidore Gérard (alias J.-J. Grandville; 1803-1847)

Fiecare oraş îşi are "madamele" lui celebre, femei etern glorificate de-a lungul anilor. Pentru bărbaţi o "madamă" are ceva foarte atrăgător. Ea îmbină inteligenţa unui om de afaceri, vigoarea unui sportiv de performanţă, căldura unui prieten, umorul unui tragedian. În jurul ei se înfiripă legende şi, destul de curios, nu legende voluptoase. Poveştile ţinute minte şi repetate despre o madamă se referă la orice domeniu în afară de pat. Amintindu-şi de ea, vechii clienţi o descriu ca filantroapă, ca autoritate medicală, strajă a ordinii şi poetă a emoţiilor trupeşti, fără a fi implicată în ele.

John Steinbeck - La răsărit de Eden

Specia noastră este singura specie creatoare, şi are un singur instrument creator, creierul şi gândirea individuală a omului. Nimic nu a fost creat vreodată de doi oameni. Nu există colaborări bune, fie în muzică, în artă, în poezie, în matematică sau în filosofie. Odată împlinită minunea creaţiei, colectivul poate să-i dea viaţă şi să o lărgească, dar el nu creează niciodată nimic. Cel mai preţios lucru este mintea singură a omului...

11 august în calendarul Hundertwasser

Uneori un fel de aureolă luminează mintea omului. Se întâmplă aproape fiecăruia. Poţi s-o simţi cum creşte şi cum freamătă ca un fitil a cărui flacără se apropie de dinamită. Ai o senzaţie plăcută în stomac, o încântare a nervilor, a braţelor. Pielea gustă aerul şi fiecare inhalare a acestuia e plăcută. Începutul e ca plăcerea unui căscat larg, care te destinde; creierul se luminează şi toată lumea străluceşte în faţa ochilor. (...) ...importanţa unui om în lume este dată de calitatea şi numărul aureolelor sale. Este o chestiune cu totul personală, dar ea ne leagă de lume. Este mama tuturor creaţiilor, şi în asta constă deosebirea dintre un om şi toţi ceilalţi.

John Steinbeck - La răsărit de Eden

...în engleză, apud Google: I have a single miss.