Democraţia dată cu banul

Aşa cum în vremea regilor ar fi fost naiv să crezi că fiul născut primul va fi cel mai potrivit să conducă, la fel de naiv este în timpul nostru să credem că un conducător ales democratic va fi cel mai potrivit. (...) Numărarea voturilor poate părea un mijloc de a afla care este adevărata vox populi (adică, cea mai sonoră); dar puterea formulei de numărare a voturilor, la fel ca puterea formulei întâiului născut, constă în faptul că este obiectivă, neambiguă, dincolo de domeniul contestaţiei politice. Aruncarea unei monede ar fi la fel de obiectivă, la fel de neambiguă, la fel de incontestabilă, şi ar putea prin urmare să fie declarată în egală măsură (aşa cum a şi fost) ca reprezentând vox dei. Nu ne alegem conducătorii aruncând o monedă - aruncarea monedelor este asociată cu activitatea înjositoare a jocurilor de noroc -, dar cine ar îndrăzni să susţină că lumea s-ar afla într-o stare mai proastă decât cea în care se află acum dacă, de la începutul începuturilor, cârmuitorii ar fi fost aleşi prin aruncarea monedei?

J.M. Coetzee - Jurnalul unui an prost