NoIQ

Când mă gândesc la Michaels, îmi imaginez tot timpul că cineva a adunat o mână de ţărână, a scuipat pe ea şi a jucat-o în palme până când a ajuns la forma unui om rudimentar, scăpând totuşi una sau două greşeli (gura şi, fără îndoială, mintea sau ce-o avea el în cap), mai omiţând câte un detaliu ici şi colo (sexul), dar reuşind să obţină în cele din urmă un omuleţ de pământ destul de original, tipul de siluetă din arta populară, a ţăranilor, care vine pe lume dintre coapsele turtite ale maicii sale, glodul, cu degetele deja încârligate şi cu spatele încovoiat, pregătit pentru o viaţă de scormonit prin pământ, o fiinţă care, cât e trează, stă încovoiată deasupra gliei şi care, când i se apropie sfârşitul, îşi sapă singură groapa, se vâră discret înăuntru şi-şi trage pământul peste cap cum şi-ar trage o plapumă, zâmbeşte pentru ultima oară, se întoarce şi se adânceşte în somn, ajunsă în sfârşit acasă, în vreme ce undeva, departe, neobservat ca de obicei, roţile istoriei macină fără încetare.

J.M. Coetzee - Viaţa şi vremurile lui Michael K

Alberto Giacometti

Se spune că hărţile pe care le avem sunt mai bune decât lipsa oricărei hărţi. (Au spus-o oamenii care nu au experienţă în cartografie, „experţii” de risc sau, mai rău, angajaţii Băncii Federal Reserve din Statele Unite.)
Aceasta este cea mai ciudată dintre erori. Cunosc câţiva oameni care s-ar urca într-un avion care zboară spre aeroportul La Guardia din New York cu un pilot care foloseşte harta aeroportului Atlanta „pentru că nu are alta”. Oamenii cu creier funcţional ar merge cu maşina, ar lua trenul sau ar rămâne acasă.

Nassim Nicholas Taleb - Post-scriptum la Lebăda Neagră

...de unde a venit această idee a exerciţiului fizic „regulat”? În Pleistocen nimeni nu alerga patruzeci şi două de minute de trei ori pe săptămână, nu ridica greutăţi în fiecare marţi şi vineri cu un antrenor personal autoritar (altfel simpatic) şi nu juca tenis în fiecare sâmbătă dimineaţa la ora 11. Vânători fiind, nu făceam aşa ceva. Pendulam între extreme: sprintam atunci când eram vânaţi sau vânam (din când în când într-un mod extrem de solicitant), iar în restul timpului rătăceam fără vreo ţintă anume. Maratonul este o invenţie modernă abominabilă (mai ales atunci când alergăm fără stimuli emoţionali).

Nassim Nicholas Taleb - Post-scriptum la Lebăda Neagră

Mama Natură este în mod evident un sistem complex, cu reţele de interdependenţă, non-liniarităţi şi o ecologie viguroasă (altfel ar fi dispărut de mult). Este o persoană bătrână, foarte bătrână, cu o memorie impecabilă. Mama Natură nu face Alzheimer. De fapt, există dovezi că nici oamenii nu şi-ar pierde prea uşor funcţiile creierului odată cu înaintarea în vârstă dacă ar face exerciţii de stocastică şi ar ţine post stocastic, făcând plimbări lungi şi evitând zahărul, pâinea, orezul alb şi investiţiile în piaţa bursieră, abţinându-se de la cursurile de economie şi chestii ca The New York Times.

Nassim Nicholas Taleb - Post-scriptum la Lebăda Neagră

Conform Dicţionarului explicativ al limbii române, „deştept” înseamnă „[persoană] care înţelege cu uşurinţă ceea ce citeşte, aude şi vede; ager la minte, inteligent”. Cuvântul mai are încă vreo două sau trei înţelesuri, dar cel de mai sus e principal. Adică exact sensul în care e folosit cel mai des. (Chiar şi într-o bătălie Google cu „băiat deştept”, care trebuie purtată musai fără diacritice, ca să nu zăpăcim programul. De remarcat că la plural scorul este mult mai strâns.) A fi deştept e o calitate absolut pozitivă, un mare subiect de fală. Nu se compară nici pe departe cu a fi bun (la ceva), îngăduitor, respectuos, merituos. Astea sunt slăbiciuni pe care puţini deştepţi şi le permit. Deşteptăciunea este o calitate în sine, atât de strivitoare încât n-are nevoie de surate.
Ştii că eşti deştept (şi îţi imaginezi că şi pentru cei din jur este evident) atunci când depăşeşti coloana de maşini oprite la semafor, treci pe roşu, mergi pe contrasens, semnezi recepţia unei lucrări publice uitându-te doar în plicul cu mită, apari la televizor (şi te străduieşti să vorbeşti mult, incorect şi fără noimă, ba chiar debitând contradicţii flagrante – ideea e să vorbeşti, iar lumea va spune: „ce deştept e ăsta, a vorbit la televizor”), faci glume grobiene sau macabre şi eşti preluat de toată presa, ai multe dosare penale şi totuşi eşti în libertate ş.a.m.d. Astea sunt cele mai clare semne că eşti deştept. Băiat deştept (chiar dacă eşti fată).
Deşteptul cu diplomă nutreşte şi aspiraţii secrete de recunoaştere oficială. Vrea să ajungă profesor universitar, şi pentru asta e dispus să facă orice. Plagiază, se înscrie într-un partid, îşi plăteşte publicarea cărţilor plagiate, trage sfori spre şi dinspre minister. Ocheşte posturi de consilier şi membru în comisii şi comiţii, zâmbeşte oricui dacă asta e în folosul aspiraţiei, e în stare să toarne pe loc articole encomiastice sau elucubrante fără vreo bază reală şi, în general, îşi alege o specializare măruntă, un domeniu pe care ţine să fie numit „expert”. De cele mai multe ori e limitat la o singură felie din domeniul respectiv, dar, neexistând alţi „experţi”, acest lucru trece neobservat de gloată şi de ministerul care-l acreditează.
În mod normal, orice om inteligent are suficiente ocazii de-a lungul vieţii să se comporte ca un prost. Sau cel puţin să le pară celor din jur astfel. Nu este cazul deşteptului român. El e în stare să-şi petreacă ore, zile sau chiar luni şi ani încercând să demonstreze că nu e prost deloc. Prostiile pe care le face sunt de fapt epitome ale inteligenţei – proşti sunt cei care n-au înţeles asta!
Nu în ultimul rând, deşteptul dă sfaturi. Recunoscut ca deştept după ce şi-a înmulţit banii în mod dubios, el este intervievat cu evlavie de către jurnalişti, aşa încât toată ţara să poată afla cum stă treaba cu economia şi finanţurile, dar mai ales cu civilizaţia, progresul, filosofia, pictura, muzica şi chiar cu medicina modernă. Artistul (din orice domeniu) cu succes de public ţine conferinţe despre politică, religie, filosofie, ştiinţă şi modă. Ceea ce pentru omul de rând e un miracol, pentru deştept e un fapt banal, atât de banal încât poate da lecţii în domeniu. (În domeniul miracolului, desigur, nu în cel la care se pricepe.) Iar domeniul miracolului este lumea. Aşadar, deşteptul român nu are probleme atunci când i se cere să explice lumea. Dacă-l asculţi cu atenţie, suportând stoic agramatismele, poncifurile şi nonsensurile pe care le emite cu degajare, îţi dai seama că lumea nu e chiar atât de complicată şi vastă: lumea e ceea ce vede el, iar istoria lumii se oglindeşte perfect în faptele lui de vitejie. Pentru deşteptul român, istoria este tărâmul fericirii, dreptatea este un lucru foarte limpede, iar imperativul categoric e depăşit. Uite-aşa, Hegel, Platon şi Kant sunt demascaţi dintr-o lovitură, expuşi definitiv ca minţi stultiţioase şi raţional-decadente.
Într-o ţară de oameni deştepţi, printre care politicienii sunt cei dintâi – laolaltă cu intelectualii publici, jurnaliştii, fotbaliştii şi oamenii de afaceri –, două decenii de libertate şi pseudodemocraţie n-au făcut decât să schimbe gropile, denumirile (străzilor, funcţiilor, instituţiilor etc.), mărfurile de import şi alte câteva gablonzuri culturale specifice. Structural şi substanţial societatea este bolnavă. Este victima unei maladii complicate – o combinaţie între deşteptăciunea exacerbată şi carenţa cronică de bun-simţ. Combinaţie letală: în materie de cultură civică mai avem puţin şi atingem standardele lumii a treia, capitalurile social şi uman moştenite din comunism (deci prin definiţie sărace!) sunt epuizate şi, în general, valorile care dau armonie unei vieţi sociale au devenit cvasiinexistente. Dumnezeu să ne apere de deşteptul român, că pentru proştii simpli există leacuri pământeşti.

Am găsit-o pe holul Academiei de Arte Plastice din Viena, nu mai ştiu exact în ce an.

Şi îşi vârî David mâna în traistă, luă de acolo o pietricică, o repezi cu praştia şi lovi pe filistean în frunte, aşa încât piatra se înfipse în fruntea lui şi el căzu cu faţa la pământ.

I Samuel 17:49

Populaţia globului: 6 831 595 xxx (numărătoare continuă)

Tone de alimente produse în primele 72 de zile ale acestui an: 1 040 000 0000 (Aproximativ 2,1 kg pe zi pentru fiecare om.)

Oameni subnutriţi: 1 022 695 xxx

Oameni supraponderali: 1 147 394 xxx

Oameni obezi: 341 476 xxx


Statisticile de la worldometers

Atunci când m-au întrebat dacă doresc ca spitalul să-i facă autopsie, le-am spus să nu se mai deranjeze. Nu existau decât două posibilităţi. Fie ca trupul ei să fi cedat, fie ca ea să fi luat pastile, şi nu voiam să ştiu răspunsul, pentru că, oricare ar fi fost, n-ar fi spus povestea adevărată. Betty a murit de inimă rea. Unii oameni râd când aud aşa ceva, dar asta pentru că ei nu ştiu nimic despre mersul lumii. Oamenii mor de inimă rea. Se întâmplă în fiecare zi şi va continua să se întâmple pînă la sfârşitul lumii.

Paul Auster - Un om în întuneric