NoIQ

- Ce face Dick, bătrânul de nădejde?
- Nu mai e nimic între el şi ceruri, răspunse Ned Lambert.
- Pe Sfântul Paul, spuse domnul Dedalus mirându-se stăpânit. Dick Tivy a chelit?

James Joyce - Ulise

Când Trout a dat peste scaunul cu rotile turtit şi alungit al lui Zoltan în mijlocul lui West 155 Street, s-a proptit de un copac şi s-a gândit că asta se cheamă artă modernă. Cele două roţi fuseseră comprimate, de ziceai că-i una singură. Trout şi-a zis că parcă-i o gânganie, o călugăriţă de un metru optzeci, din aluminiu şi piele, care încearcă să meargă pe un monociclu.
A intitulat-o Spiritul secolului douăzeci şi unu.

Kurt Vonnegut – Cutremur de timp

Dantelăreasa (lucrarea favorită a lui Dali)



Concertul

Catalog complet Johannes Vermeer

G. B. Shaw şi G. K. Chesterton - un hâtru cu aspect famelic şi un maestru al paradoxului cu o statură impozantă (aproape 2 m şi mult peste suta de kilograme).

GKC: Cine se uită la tine zice că e foamete.
GBS: Iar cine se uită la tine îşi dă seama care este cauza.

Lui George îi venise la şcoală
Hârtia.
Că Mama "nu vede cu ochi buni
Procesul de transformare socialistă
a agriculturii".
Situaţia şcolară îi era periclitată
Şi a venit acasă s-o lămurească...
"s-o dea pe brazda" fără de pământ
a celor de la oraş.
(Era elev de liceu.)

(...)
- Mamă, uite ce e - zice el.
Felul în care e muncit acum
pământul nu mai corespunde cu
"dezvoltarea societăţii"...
- Şi dacă nu corespunde, ce?!?
- Stai să vezi, nu te pripi,
Ca să vezi ce spune Marx în privinţa asta...
- Care Marx?
- Filosoful... El zice că "pe o anumită
Treaptă, dezvoltându-se oraşul, împărţit pe individuali", rămâne
în urmă şi devine "o frână..."

- Şi cine spune prostia asta?
- Marx, nu-ţi spusei!?
- Şi Marx ăsta al cui e?
(...)
- Ei, zice el... n-are importanţă
al cui e... şi-a negat părinţii, care erau "burghezi".
- Păi vezi!...
- Păi ce să văd?
- Că se lepăda şi de tac-su
şi de mă-sa!...
- Da, dar a inventat o teorie nouă!
- Da' unde stă?
- În Germania...

- Hm!... păi sigur că-i convine!
Să dăm noi pământul, că
acolo, în Germania, nu e pământ,
nu sunt decât maşini!...
El cât pământ are?
- N-are, n-a avut...
şi zice că e mai bine fără...
Ştie el cum e mai bine!
- Băga-ţi-o-ar în ochi
de teorie...

(...)
Ieşeam până la poartă.
Trecea Florea lui Ghiţă...
- Nea Floreo, dumneata l-ai dat?
Îl întreba Mama.
- Nu-l dau, ţaţă Nicoliţă, că n-are
Cine să-l ia,
Că ăştia care sunt acolo, la Sfat...
Nişte golani... ştiu ei cum se
munceşte pământul?

- Vedeţi, mă?! - se răzgândea Mama.
Vedeţi ce gândeşte lumea
a bună?

Marin Sorescu - Strânsura

E adeptul metisajului mondializat, dar nu suportă amestecul local. ...mănâncă bio, dar pleacă în Costa Rica într-un Boeing 747 ca să trăiască cincisprezece zile în copaci, consumând în treacăt câteva tone de kerosen.
(...)
Le cere copiilor să consume cât mai puţină apă - apa fiind, după părerea lui, obiectul viitorului război -, dar face trei băi pe zi ca să se descotorosească de efectele poluării, care i se lipesc de corp. Nu-i place noroiul. În fond, un bobo face şi el ce poate ca să scape de vinovăţia occidentalului mare mâncău de kilowaţi.

Serge Raffy - Bobo

NB: Bobo vine de la bourgeois bohemien.

Claude Monet

Moftangioaica îşi opreşte totdeauna cupeul d-a curmezişul stradei.
Pentru dânsa sunt numai două oraşe în care poate trăi cineva: Paris et Bukarest!
Dânsa are unul sau mai mulţi adoratori, nu de plăcere sau de pasiune, ci de datorie: o femeie, de aşa înaltă extracţiune trebuie să aibă un suivez-moi.
Bogată, n-are plăcere mai mare pe lume decât să-şi arate unei amice sărace toaletele şi să-i spuie preţul lor fabulos, şi apoi proiectele, planul şi devizul toaletelor viitoare.
(…)
Când vrei să flirtezi cu moftangioaica, se răţoieşte şi fleorţăieşte. Îi vorbeşti serios, râde; glumeşti, e foarte serioasă; o saluţi, d-abia moţăie; o iubeşti, te spune târgului.
(…)
Când vezi două moftangioaice amestecându-şi alifia de pe buze şi ţocăindu-se cu multă căldură, să ştii ca nu se pot suferi.

Ion Luca Caragiale – Românca

Caspar David Friedrich

În general, el nu ura aproape pe nimeni - îi detesta pe toţi.

Evgheni Evtuşenko - Să nu mori înainte de moarte