~~~
- Ce face Dick, bătrânul de nădejde?
- Nu mai e nimic între el şi ceruri, răspunse Ned Lambert.
- Pe Sfântul Paul, spuse domnul Dedalus mirându-se stăpânit. Dick Tivy a chelit?
James Joyce - Ulise
- Nu mai e nimic între el şi ceruri, răspunse Ned Lambert.
- Pe Sfântul Paul, spuse domnul Dedalus mirându-se stăpânit. Dick Tivy a chelit?
James Joyce - Ulise
Spiritul secolului
Când Trout a dat peste scaunul cu rotile turtit şi alungit al lui Zoltan în mijlocul lui West 155 Street, s-a proptit de un copac şi s-a gândit că asta se cheamă artă modernă. Cele două roţi fuseseră comprimate, de ziceai că-i una singură. Trout şi-a zis că parcă-i o gânganie, o călugăriţă de un metru optzeci, din aluminiu şi piele, care încearcă să meargă pe un monociclu.
A intitulat-o Spiritul secolului douăzeci şi unu.
Kurt Vonnegut – Cutremur de timp
A intitulat-o Spiritul secolului douăzeci şi unu.
Kurt Vonnegut – Cutremur de timp
Doi prieteni
G. B. Shaw şi G. K. Chesterton - un hâtru cu aspect famelic şi un maestru al paradoxului cu o statură impozantă (aproape 2 m şi mult peste suta de kilograme).
GKC: Cine se uită la tine zice că e foamete.
GBS: Iar cine se uită la tine îşi dă seama care este cauza.
GKC: Cine se uită la tine zice că e foamete.
GBS: Iar cine se uită la tine îşi dă seama care este cauza.
Lumea bună
Lui George îi venise la şcoală
Hârtia.
Că Mama "nu vede cu ochi buni
Procesul de transformare socialistă
a agriculturii".
Situaţia şcolară îi era periclitată
Şi a venit acasă s-o lămurească...
"s-o dea pe brazda" fără de pământ
a celor de la oraş.
(Era elev de liceu.)
(...)
- Mamă, uite ce e - zice el.
Felul în care e muncit acum
pământul nu mai corespunde cu
"dezvoltarea societăţii"...
- Şi dacă nu corespunde, ce?!?
- Stai să vezi, nu te pripi,
Ca să vezi ce spune Marx în privinţa asta...
- Care Marx?
- Filosoful... El zice că "pe o anumită
Treaptă, dezvoltându-se oraşul, împărţit pe individuali", rămâne
în urmă şi devine "o frână..."
- Şi cine spune prostia asta?
- Marx, nu-ţi spusei!?
- Şi Marx ăsta al cui e?
(...)
- Ei, zice el... n-are importanţă
al cui e... şi-a negat părinţii, care erau "burghezi".
- Păi vezi!...
- Păi ce să văd?
- Că se lepăda şi de tac-su
şi de mă-sa!...
- Da, dar a inventat o teorie nouă!
- Da' unde stă?
- În Germania...
- Hm!... păi sigur că-i convine!
Să dăm noi pământul, că
acolo, în Germania, nu e pământ,
nu sunt decât maşini!...
El cât pământ are?
- N-are, n-a avut...
şi zice că e mai bine fără...
Ştie el cum e mai bine!
- Băga-ţi-o-ar în ochi
de teorie...
(...)
Ieşeam până la poartă.
Trecea Florea lui Ghiţă...
- Nea Floreo, dumneata l-ai dat?
Îl întreba Mama.
- Nu-l dau, ţaţă Nicoliţă, că n-are
Cine să-l ia,
Că ăştia care sunt acolo, la Sfat...
Nişte golani... ştiu ei cum se
munceşte pământul?
- Vedeţi, mă?! - se răzgândea Mama.
Vedeţi ce gândeşte lumea
a bună?
Marin Sorescu - Strânsura
Hârtia.
Că Mama "nu vede cu ochi buni
Procesul de transformare socialistă
a agriculturii".
Situaţia şcolară îi era periclitată
Şi a venit acasă s-o lămurească...
"s-o dea pe brazda" fără de pământ
a celor de la oraş.
(Era elev de liceu.)
(...)
- Mamă, uite ce e - zice el.
Felul în care e muncit acum
pământul nu mai corespunde cu
"dezvoltarea societăţii"...
- Şi dacă nu corespunde, ce?!?
- Stai să vezi, nu te pripi,
Ca să vezi ce spune Marx în privinţa asta...
- Care Marx?
- Filosoful... El zice că "pe o anumită
Treaptă, dezvoltându-se oraşul, împărţit pe individuali", rămâne
în urmă şi devine "o frână..."
- Şi cine spune prostia asta?
- Marx, nu-ţi spusei!?
- Şi Marx ăsta al cui e?
(...)
- Ei, zice el... n-are importanţă
al cui e... şi-a negat părinţii, care erau "burghezi".
- Păi vezi!...
- Păi ce să văd?
- Că se lepăda şi de tac-su
şi de mă-sa!...
- Da, dar a inventat o teorie nouă!
- Da' unde stă?
- În Germania...
- Hm!... păi sigur că-i convine!
Să dăm noi pământul, că
acolo, în Germania, nu e pământ,
nu sunt decât maşini!...
El cât pământ are?
- N-are, n-a avut...
şi zice că e mai bine fără...
Ştie el cum e mai bine!
- Băga-ţi-o-ar în ochi
de teorie...
(...)
Ieşeam până la poartă.
Trecea Florea lui Ghiţă...
- Nea Floreo, dumneata l-ai dat?
Îl întreba Mama.
- Nu-l dau, ţaţă Nicoliţă, că n-are
Cine să-l ia,
Că ăştia care sunt acolo, la Sfat...
Nişte golani... ştiu ei cum se
munceşte pământul?
- Vedeţi, mă?! - se răzgândea Mama.
Vedeţi ce gândeşte lumea
a bună?
Marin Sorescu - Strânsura
Dur dur d'être bobo!
E adeptul metisajului mondializat, dar nu suportă amestecul local. ...mănâncă bio, dar pleacă în Costa Rica într-un Boeing 747 ca să trăiască cincisprezece zile în copaci, consumând în treacăt câteva tone de kerosen.
(...)
Le cere copiilor să consume cât mai puţină apă - apa fiind, după părerea lui, obiectul viitorului război -, dar face trei băi pe zi ca să se descotorosească de efectele poluării, care i se lipesc de corp. Nu-i place noroiul. În fond, un bobo face şi el ce poate ca să scape de vinovăţia occidentalului mare mâncău de kilowaţi.
Serge Raffy - Bobo
NB: Bobo vine de la bourgeois bohemien.
(...)
Le cere copiilor să consume cât mai puţină apă - apa fiind, după părerea lui, obiectul viitorului război -, dar face trei băi pe zi ca să se descotorosească de efectele poluării, care i se lipesc de corp. Nu-i place noroiul. În fond, un bobo face şi el ce poate ca să scape de vinovăţia occidentalului mare mâncău de kilowaţi.
Serge Raffy - Bobo
NB: Bobo vine de la bourgeois bohemien.
Fleorţăita
Moftangioaica îşi opreşte totdeauna cupeul d-a curmezişul stradei.
Pentru dânsa sunt numai două oraşe în care poate trăi cineva: Paris et Bukarest!
Dânsa are unul sau mai mulţi adoratori, nu de plăcere sau de pasiune, ci de datorie: o femeie, de aşa înaltă extracţiune trebuie să aibă un suivez-moi.
Bogată, n-are plăcere mai mare pe lume decât să-şi arate unei amice sărace toaletele şi să-i spuie preţul lor fabulos, şi apoi proiectele, planul şi devizul toaletelor viitoare.
(…)
Când vrei să flirtezi cu moftangioaica, se răţoieşte şi fleorţăieşte. Îi vorbeşti serios, râde; glumeşti, e foarte serioasă; o saluţi, d-abia moţăie; o iubeşti, te spune târgului.
(…)
Când vezi două moftangioaice amestecându-şi alifia de pe buze şi ţocăindu-se cu multă căldură, să ştii ca nu se pot suferi.
Ion Luca Caragiale – Românca
Pentru dânsa sunt numai două oraşe în care poate trăi cineva: Paris et Bukarest!
Dânsa are unul sau mai mulţi adoratori, nu de plăcere sau de pasiune, ci de datorie: o femeie, de aşa înaltă extracţiune trebuie să aibă un suivez-moi.
Bogată, n-are plăcere mai mare pe lume decât să-şi arate unei amice sărace toaletele şi să-i spuie preţul lor fabulos, şi apoi proiectele, planul şi devizul toaletelor viitoare.
(…)
Când vrei să flirtezi cu moftangioaica, se răţoieşte şi fleorţăieşte. Îi vorbeşti serios, râde; glumeşti, e foarte serioasă; o saluţi, d-abia moţăie; o iubeşti, te spune târgului.
(…)
Când vezi două moftangioaice amestecându-şi alifia de pe buze şi ţocăindu-se cu multă căldură, să ştii ca nu se pot suferi.
Ion Luca Caragiale – Românca
Echitate
În general, el nu ura aproape pe nimeni - îi detesta pe toţi.
Evgheni Evtuşenko - Să nu mori înainte de moarte
Evgheni Evtuşenko - Să nu mori înainte de moarte
« previous page
(Page 1 of 2, totaling 17 entries)
next page »







Ultimele comentarii
Sat, 04.09.2010 22:11
Da-mi si mie adresa. Poate reu sesc sa o pacalesc. :devil:
Fri, 20.08.2010 22:04
Asta da informaţie de dat la ş tiri: de când omenirea a [...]
Fri, 20.08.2010 20:01
de aici, eu înţeleg că isus er a cineva care vorbea cam [...]
Wed, 18.08.2010 08:23
Da' di ce maică, ţi-a mâncat p isica telefonu'?
Wed, 18.08.2010 08:15
dacă-i la mine-n teren, mă înt reb ce aş putea face să [...]