Am rezistat când mi-a tăiat calea schimbând benzile în curbă. N-am zis nimic când a ajuns pe banda trei, de unde s-a întors pe doi la curba următoare, ca să ajungă pe prima la semafor. Dar când, după intersecţie, a tăiat suav iar toate benzile, obligându-mă să frânez ca să nu se suie pe mine, n-am mai putut. I-am zis mesajul meu de dragoste:
- Eşti blondă ca noaptea!!

Cu dedicaţie pentru cercetătorii britanici

Să trecem în revistă câteva mostre de ilustraţii la metoda concordanţei. Vine cercetătorul şi se uită la tribuna oficială de la Steaua. Acolo şed frumos cei patru cavaleri ai cacocalipsei, pe unul chemându-l Gigel. Steaua bate. La meciul următor, alţi trei cavaleri stau alături de Gigel -- de fiecare dată bate Steaua. Cercetătorii decid că, atunci când în tribuna oficială apare Gigel, Steau câştigă. Ca să vă intre bine-n cap, să nu cumva să vă imaginaţi că o echipă câştigă pentru că dă mai multe goluri decât cea adversă. Acest tip de raţionament (care poate lua forme destul de complicate) se întâlneşte frecvent în cercetările de natură medicală, şi îi face pe hominizii din domeniu să susţină că au descoperit cutare genă responsabilă de tâmpenie, când de fapt nu s-au uitat suficient în oglindă.
La nivel comun, astfel de "cercetări" duc la concluzii de genul "fumătorii mor mai tineri", "oamenii inteligenţi trăiesc mai mult", "blondele sunt inteligente" etc. Să ne înţelegem, astfel de "concluzii" pot fi foarte adevărate, dar asta nu pentru că cercetarea a mers pe această pistă şi relaţia s-a confirmat într-un număr foarte mare de cazuri!!
O altă aplicaţie a acestei metode este întâlnită frecvent în analizele economice. Vine bancherul şi priveşte o listă de cotaţii bursiere. Observă că, ori de câte ori petrolul trece de 105 coco, secretara îşi dă cu ruj pe buze. De unde deduce că dumneaei se bucură, poate are ceva petrol cumpărat etc. Nici prin cap nu-i trece că secretara cu pricina îşi dă de fapt cu ruj pe buze din cinci în cinci minute!

Bineînţeles, exemplele alese reprezintă cazuri groteşti. (Când o să am exemple concrete o să le comentez.) Mecanismul însă nu e mai puţin interesant şi supus ororii. Aş putea spune chiar că judecăţile inductive au o frumuseţe aparte, întrucât permit relaţii dintre cele mai hazlii, aşa cum vedem în ziar după ce se produc cercetătorii britanici.

O carte despre un ursuleţ de pluş care s-a aruncat la gunoi. Nu, nu e pentru copii. Adică... e pentru copii de la 14 la 99 de ani! Bucuraţi-vă!

Tevie, lăptarul, are obiceiul să citeze la orice oră cărţile sfinte...

- Cum spunea Avraam, “Sunt străin pe pământ străin”.
- Pe asta Moise a spus-o!
- Iartă-mă, iartă-mă! Cum zicea Regele David, “am vorbire greoaie şi limbă grea”.
- Şi pe asta tot Moise a spus-o!
- Pentru un om cu limbă grea, a spus o grămadă!


Scripcarul pe acoperiş

Federaţia Editorilor din România organizează gală cu premii... Mai jos redau un mic citat din "descrierea" proiectului:

Promovarea lecturii, aducerea la rampă a celor mai buni profesionişti ai branşei, recompensarea şi încurajarealor în ceea ce fac sînt de ani de zile întîmplări fireşti în atîtea ţări – scena culturală românească este de mult datoare cu un astfel de „gest“.

Cine e curios poate vizita şi alte secţiuni din siteul grozăviei. Mai multe comentarii... poate al'dat...

Se înfioră. Apăru iarăşi pe neaşteptate înaintea lui Aceea, în taină sărutată, de o mie de ori sărutată, şi-avea ascunse la piept, în dreapta soarele, în stânga luna, şi urcau şi coborau, înapoia veşmântului străveziu, ziua şi noaptea...

Nikos Kazantzakis -- Ultima ispită a lui Hristos

Se ia o bucată de cer, cu tot ce pică sub el, şi se umple cu rotejuri bastonii, arată bine, aşa că pe urmă se ia o altă bucată (doar e destul şi nu se schimbă prea mult de la un cap la altul), cu alt tot care pică dedesubt, şi se umple cu covritocoale aurămii. Se asezonează din belşug cu deamburi şi caserici, se presară câteva umbre condimentate de copire, ici şi colo se aruncă nişte fire de bezapte. După ce se lasă puţin la cuptorul ochiului, iese o tavă sănătoasă de marţipolată cu care se împle sufletul de rămâne sătul ziua-ntreagă.





Site dedicat ultimei biografii van Gogh

Rabbi le explică bigoţilor cum poate divorţa bărbatul dacă femeia lui arde mâncarea. Vin veşti...

- Iartă-mă, Rabbi!
- Da, ce e... ce veşti aduci din lume?!
- Veşti groaznice, Rabbi!
- Atunci nu-mi spune! Dacă vreau veşti proaste, citesc despre Noe şi despre potop!... Spune-mi, Avram... Cu siguranţă, undeva, se întâmplă ceva bun. Nu poţi cumpăra un ziar care tipăreşte astfel de veşti?!

Scripcarul pe acoperiş

sunt toate una. O fi avut nevastă geloasă?!

La Marriott se-adună toată lumea bună, să facă frumos. Maşinile din faţă au toate numere cu 777 - bos, 999 - alx şamd. Seara locul e plin de lume, deci şi de scumpe blonde şi brune, iar domnii sunt de trei ori masculi, unii poartă costume lejere şi pantofi cu cioc -- să se simtă mai mascule, se pare --, iar câte unul mai rage-n telefon discret: Gigel a resevoa le colee!! (Dacă nu-i evident, aflaţi că asta-i franceză...)
Se înghit pişcoturi pe post de alune, şampania s-a terminat, iar apă plată nu e decât "la temperatura camerei" (asta e parolă -- sau nume de cod -- pentru gnomii turismului şi comerţului românesc), se vorbeşte mult în cuvinte puţine, iar un domn sclivisit îşi arată talentul făcând pianul să mârâie.
Oamenii-şi fac semne discrete din degete, se pupă fără preaviz zâmbind a "hm-hm-hm, ce te-aş băga de păr în sân", iar un chinez le demonstrează guguştiucilor strânşi într-un cerc cât de bogată e china (i-au făcut haină cu 6 butoni pe mânecă, din umeri până-n genunchi).
Nu ştiu cum se duce lumea acolo, dar eu mă-ntorc de fiecare dată cu bucurie, pentru că la Marriott (mai ales când nu te costă decât taxiul) e ca şi cu te-ai uita (după 8 beri) într-un caleidoscop din care un fabricant miop a-nlocuit cristalele colorate cu cioburi pentru eclipsă, complet afumate!