NoIQ

Aşa cum în vremea regilor ar fi fost naiv să crezi că fiul născut primul va fi cel mai potrivit să conducă, la fel de naiv este în timpul nostru să credem că un conducător ales democratic va fi cel mai potrivit. (...) Numărarea voturilor poate părea un mijloc de a afla care este adevărata vox populi (adică, cea mai sonoră); dar puterea formulei de numărare a voturilor, la fel ca puterea formulei întâiului născut, constă în faptul că este obiectivă, neambiguă, dincolo de domeniul contestaţiei politice. Aruncarea unei monede ar fi la fel de obiectivă, la fel de neambiguă, la fel de incontestabilă, şi ar putea prin urmare să fie declarată în egală măsură (aşa cum a şi fost) ca reprezentând vox dei. Nu ne alegem conducătorii aruncând o monedă - aruncarea monedelor este asociată cu activitatea înjositoare a jocurilor de noroc -, dar cine ar îndrăzni să susţină că lumea s-ar afla într-o stare mai proastă decât cea în care se află acum dacă, de la începutul începuturilor, cârmuitorii ar fi fost aleşi prin aruncarea monedei?

J.M. Coetzee - Jurnalul unui an prost

Atâta timp cât nimeni dintre noi nu are nici cea mai vagă idee despre cum să facă şi ce să dreagă pentru a alcătui o muscă din nimic, cum putem să apreciem ca fiind naivă din punct de vedere intelectual concluzia că musca trebuie să fi fost alcătuită de o inteligenţă superioară inteligenţei noastre?

J.M. Coetzee - Jurnalul unui an prost

Cunoscute hitlerese,
Trec cu fustele sumese.
Să momeasc-aşa măcar,
Pe duşmanul milenar.

(...)

Informat de prin gazete,
Rupt, flămând, printre schelete
De clădiri, iat-a ieşit
Şi burghezul aiurit.

(...)

...iar şobolanii,

Din ruini ţâşnind, se-ndreaptă
Spre alaiul care-aşteaptă
Şi încep a chiţcăi:
"Freiheit" şi "Democracy".

Bertold Brecht - Alaiul anacronic

- Văd că citeşti mult, a spus el. N-ai încercat niciodată să scrii o carte?
Cu chestia asta m-a lovit. Din acel moment am vrut să devin scriitor.
- Scriu o carte chiar acum, am răspuns eu.
Voia să ştie despre ce fel de carte e vorba.
- Proza mea nu e de vânzare, am replicat. Scriu pentru posteritate.
- Nu ştiam asta. Ce scrii? Povestiri sau romane?
- Şi, şi. Sunt ambidextru.

John Fante - Drumul spre Los Angeles

Cu ce beneficii s-a ales după toată educaţia asta internaţională nu este limpede. Vorbeşte franceza cu un accent pe care poate că francezii îl găsesc fermecător, dar nu a auzit de Voltaire. După părerea ei, Kyoto e totuna cu Tokyo, doar că e scris greşit.

J.M. Coetzee - Jurnalul unui an prost

Buţă mergea: punea în actul acesta toată conştiinţa lui de vietate. Lenea lui organică nu-i permitea să facă două lucruri deodată.

Mihail Sebastian – Oraşul cu salcâmi

Povestea lui Kurosawa despre originile statului se petrece şi azi în Africa, unde bandele de oameni înarmaţi pun mâna pe putere - ceea ce înseamnă că anexează vistieria naţională şi mecanismele de impozitare a populaţiei -, îşi lichidează rivalii şi proclamă Anul Unu. Deşi aceste bande militare nu sunt de obicei mai mari sau mai puternice decât bandele crimei organizate din Asia ori Europa Răsăriteană, activităţile lor sunt prezentate respectuos în media - chiar şi în media occidentală - la rubrica politică (din lumea întreagă) mai curând decât la cea consacrată crimelor.

J.M. Coetzee - Jurnalul unui an prost

Jacob Riis (1888)

Dimineţile care au urmat n-au adus decât ceaţă. Nopţile erau nopţi, nimic altceva. Zilele erau toate la fel, soarele auriu dispărând la asfinţit într-o explozie de lumină. Eram mereu singur. Cursul zilelor era atât de monoton încât n-aveai ce să-ţi aduci aminte. Zilele parcă nu se mişcau din loc. Păreau a fi stânci cenuşii.

John Fante – Drumul spre Los Angeles

- E-adevărat ce spui? a întrebat mama.
Mi-am dus mâna la inimă, am închis ochii şi am spus:
- În faţa atotputernicului Dumnezeu şi a judecăţii Sale cereşti, jur solemn că nici nu mint, nici nu inventez. Dacă mint, să mă trăsnească în minutul ăsta! În maximum şaizeci de secunde! Adu ceasul!
A luat ceasul de pe aparatul de radio. Credea în miracole, în orice fel de miracole. Am închis ochii şi mi-am simţit inima bătând cu putere. Mi-am ţinut răsuflarea. Clipele treceau. După un minut mi-am golit plămânii de aer. Mama a zâmbit şi m-a sărutat pe frunte.

John Fante – Drumul spre Los Angeles